biruitor

Romanian

Etymology

From birui +‎ -tor.

Adjective

biruitor m or n (feminine singular biruitoare, masculine plural biruitori, feminine and neuter plural biruitoare)

  1. conquering

Declension
Declension of biruitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative 		indefinite biruitor biruitoare biruitori biruitoare
definite biruitorul biruitoarea biruitorii biruitoarele
genitive/
dative 		indefinite biruitor biruitoare biruitori biruitoare
definite biruitorului biruitoarei biruitorilor biruitoarelor

Noun

biruitor m (plural biruitori)

  1. conqueror

Declension
Declension of biruitor
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) biruitor biruitorul (niște) biruitori biruitorii
genitive/dative (unui) biruitor biruitorului (unor) biruitori biruitorilor
vocative biruitorule biruitorilor
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.