bonifica

See also: bonificá

Italian

Pronunciation
  • IPA(key): /boˈni.fi.ka/
  • Rhymes: -ifika
  • Hyphenation: bo‧nì‧fi‧ca

Etymology 1

Deverbal from bonificare +‎ -a.

Noun

bonifica f (plural bonifiche)

  1. reclamation

Verb

bonifica

  1. inflection of bonificare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French bonifier.

Verb

a bonifica (third-person singular present bonifică, past participle bonificat) 1st conj.

  1. to discount

Conjugation
    conjugation of bonifica (first conjugation, no infix)
infinitive a bonifica
gerund bonificând
past participle bonificat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present bonific bonifici bonifică bonificăm bonificați bonifică
imperfect bonificam bonificai bonifica bonificam bonificați bonificau
simple perfect bonificai bonificași bonifică bonificarăm bonificarăți bonificară
pluperfect bonificasem bonificaseși bonificase bonificaserăm bonificaserăți bonificaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să bonific să bonifici să bonifice să bonificăm să bonificați să bonifice
imperative — tu — — voi —
affirmative bonifică bonificați
negative nu bonifica nu bonificați

References
  • bonifica in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

bonifica

  1. inflection of bonificar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.